Trecut in prezent

Acum e noapte. E iarasi noapte, la fel ca acum o mie si o suta de ori. Totusi, ceva pare schimbat, metamorfozat intr-o noua existenta. Noaptea asta pare la fel ca una dintre acelea pe care ai ales sa le aduni intr-un loc strain celoralti si ermetizat. Ai construit bariere si acum par sa se desfaca. Incet si treptat, franturile de lumina ale lunii le profaneaza micile deschideri.

Au trecut atatea batai ale ceasornicului, atatea lumi au disparut si unele au aparut pentru prima data. Ai creat si ai distrus in acelasi timp. Ai si murit. Te-ai pierdut si te-ai regasit. Ai fost in agonie si extaz. Acum? Acum esti doar intre ele. Te-ai uitat in oglinda si ai vazut o minte vida, ai vazut incapacitatea de exprimare estetica si veleitatea pentru a fi mereu 'aici si acum'. Dar ai uitat, in mod paradoxal, te-ai uitat pentru o clipa infinita.

Trecutul nu e niciodata sters. Poate fi doar ignorat intr-o anumita masura, depinzand de propria ignoranta a fiecaruia.Daca ne-am intoarce capul de la "lumina de la capatul tunelului" oare ce ar fi? Ne-ar astepta o alta lumina sau ar fi pur intuneric?
Rar sunt nopti in care sa... efectiv simt. Si acum asta fac. Simt un miros de trecut, unul de care am incercat sa ma desprind prozaic, fara sa-l transform. Am uitat sa mai transform. Nu ma intelege gresit, te rog, ma refer la uratul meu. Uratul meu care, in fel superficial, a devenit atat de frumos. Fiorul nu dispare niciodata, orice altceva... poate, dar nu el.
Scanteia focului tresare susceptibil la bataia vantului, facand ca inima mea sa bata in corelatie cu ea. Energia calda continua sa creasca pana parca ma duce tot mai aproape de Focul Suprem. Totul e in crescendo.

Inchid ochii si vad mii de umbre si lumini de felinare. Vad dealuri si masini parcate prin ascunzisuri. Vad si simt mirosul de fum, fum de la focul unor case. Fumul de la tigarea ta nu l-am uitat, inca il am impregnat in vene, imi pulseaza prin sange. Curge prin mine si ma indunda. Te vad si pe tine, pe voi. Asemnarea indubitabila ce va intregeste. Pe deal, aici, ma duc sa-ti revad trupul miscandu-se molcom langa mine. Iti simt parfumul masculin, care subtil imi incalzeste pielea si ma aprinde iar si iar. Sunt luminarea ta acum. Silueta ta imbracata in negru si modul reflexiv asupra cuvintelor si reactiilor mele.

Am stiut ca te iubesc din clipa in care mi te-ai alaturat in noapte, in tot ce intuneca sublim existenta. Nu am stiut sau n-am vrut sa te iubesc altfel. Am fost doi amanti. Am tradat singuratea pentru compania ta. Apoi te-am tradat pe tine pentru ea. Iubirea mea a avut mereu un caracter ciudat, pe care n-ai reusit sa-l intelegi in mod constient.

De asta sunt aici... acum. Aici e prezentul si nu-ti mai simt fiinta, doar te vad ca omul ce esti acum; normal si superficial. La fel ca mine. De asta iti spun ca am uitat sa simt, sa ma simt si sa te simt.


Iarta-ma... draga trecut.

Si spune-mi tu, in ce fel trecutul e doar un simplu trecut?



 "Me maldices con la respuesta de que ya no sientes nada"